Prima pagina Lista cu job-uri disponibile Revista TOP-ASSISTANTS Portofoliu Contact
Managementul esecului
984780_employee_team.jpg

Managementul esecului

 

Cea mai mare prapastie din lume, spune John C. Maxwell, este cea dintre a sti si a face. Un studiu realizat recent in cinci tari ale Uniunii Europene arata ca doar 5% din cei care isi propun sa slabeasca reusesc acest lucru si ca doar 0,5% din total (adica 5 din 1000) reusesc sa ramana la greutatea la care si-au dorit sa ajunga.


Credeti ca acest lucru se datoreaza faptului ca oamenii nu stiu ce au de facut pentru a slabi? Aceiasi oameni au de implementat schimbari in organizatiile pe care le conducem. Se fac planuri care nu se pun in aplicare, se tin sedinte dupa care nu se intampla mare lucru, avem multi manageri care stiu ce ar trebui facut, dar, dintr-un motiv sau altul, nu trec la actiune. Conform cercetarilor companiei TMI din lumea intreaga, doar vreo treime din schimbarile initiate in companii isi ating obiectivele stabilite initial. Dintr-o serie de motive, printre care la loc de frunte este “prapastia” descrisa mai sus, schimbarile esueaza.

 

Articolul de fata isi propune sa le ofere cititorilor sai cateva ocazii de a reflecta la proprie companie si la comportamentul individual si organizational in contextul schimbarii.

 

Pentru inceput, permiteti-mi sa comentez experimentul, deja faimos, realizat la Oxford, pe broaste, studiu ce a relevat asemanari uimitoare intre comportamentul unei broaste, pe de o parte, si al oamenilor si companiilor pe de alta parte, in situatii de criza. Experimentul arata ca o broasca aruncata intr-un vas cu apa fierbinte constata pericolul si sare imediat afara. Aceeasi broasca, aruncata intr-un vas cu apa la temperatura normala, ramane acolo. In cadrul experimentului, se incalzeste apa din acvariu, intr-un ritm foarte lent. Broasca nu face nimic pentru a raspunde pericolului iminent, chiar si atunci cand apa ajunge la temperaturi mari. In cele din urma, animalul moare. Nu este un experiment foarte placut pentru broasca, dar e provocator pentru noi. Avem, la randul nostru, tendinta de a ne complace intr-o situatie devenita cu timpul neplacuta sau neproductiva. Foarte multe companii amana momentul declansarii schimbarii pana cand este deja prea tarziu. Prin prisma momentului schimbarii, noi am identificat trei categorii de companii:

 

1. Companiile pasive

Intreband directorul de vanzari, de exemplu, de ce scad vanzarile, acesta nu stie. Nu va spune direct ca nu stie, ci va oferi un raspuns complicat: “Exista un ansamblu de factori din cauza carora vanzarile sunt in scadere” – de la competitie pana la Guvern si de la atacurile teroriste pana la nepasarea angajatilor. Intreband directorul de resurse umane dintr-o astfel de companie de ce pleaca oamenii-cheie din firma, raspunsul va fi insotit de ridicatul umerilor: “Stiti cum e, unii pleaca, altii vin.”.

Companiile pasive sunt acelea care constata ca lucrurile merg mai rau si nu sunt constiente de adevaratele cauze. Iau decizii putine si bazate pe presupuneri si pe istoric, sunt conservatoare in a pastra produse, proceduri si obiceiuri pe principiul ca nu schimbi echipa castigatoare si ca, daca aceste lucruri au mers ieri, atunci trebuie sa mearga si maine. Multe companii de stat cad sau au cazut in aceasta capcana. Poate de aceea se si cheama “de stat”, pentru ca oamenii stau, deciziile stau, hartiile stau, nimic nu misca. Exact ca o masina pe drumuri de munte, cu pasagerii – si soferul – purtand ochelari de soare in miez de noapte, aceste companii supravietuiesc intr-un mediu competitiv, doar printr-un miracol. Iar miracolele, cum spunea Peter Drucker, sunt grozave, doar ca nu prea te poti baza pe ele. Aceste companii, pastrand comparatia cu experimental de la Oxford, sunt ca broastele care mor fara sa fi apucat sa-si faca prea multe griji privind apa tot mai fierbinte.