|
In cautarea unui loc de munca |
|
Page 2 of 2
Intervievatul
Ca intervievat, situatia este mai dificila, pentru ca, oricat de bun profesionist si oricat de transparent ati fi, nimic nu va garanteaza obtinerea pozitiei vacante. Binenteles, aceasta depinde si de stilul de management din cadrul companiei respective. Am observat ca transparenta si deschiderea unei persoane sunt apreciate in companiile multinationale. In companiile romanesti, inca se mai practica “dictatura” si, evident, in aceste cazuri o persoana deschisa, care are curajul de a spune ce gandeste, nu are ce cauta.
Si totusi, intervievatul, ca actor, joaca rolul unei persoane increzatoare, care reprezinta o componenta teatrala majora, fiind nevoit sa fie spontan si sa-si adapteze scriptul la solicitarile intervievatorului. Si in cazul intervievatului se poate vorbi de nudism. Intervievatul trebuie sa fie destul de puternic pentru a se dezbraca total in fata intervievatorului. Trebuie sa aiba puterea de a-si recunoaste punctele slabe si cele puternice, pentru a nu accepta o pozitie si apoi sa realizeze ca se afla in imposibilitatea de a performa in acea pozitie. Este bine sa isi prezinte limitele inca de la interviu.
Relatia dintre intervievator si intervievat
Interviurile sunt de fapt niste auditii.Intervievatorul si intervievatul impart scena pe care trebuie sa prezinte. Sunt niste actori care trebuie sa spuna ce vrea audienta sa auda, astfel incat sa se asigure ca atentia este castigata si lasa o impresie buna.Insa ce faceti atunci cand nu vreti sa spuneti ceva ce audienta vrea sa auda? Cand vreti sa aratati exact cine sunteti si principiile dumneavoastra nu coincid cu cele ale companiei, cand nu mergeti la interviu doar ca sa va faceti placut, ci pentru a vedea daca firma si pozitia vacanta sunt ceea ce tu iti doresti? Din pacate, sunt foarte putine companii care apreciaza aceasta fata a sinceritatii. Efectul Hawthorne (ofera-i intervievatorului ceea ce crezi ca el asteapta) pare sa fie cel mai agreat de intervievat si apreciat de intervievator, dar dupa parerea mea, este o forma de “masochism”. Merita sa fim “masochisti” si sa devenim “job hoppers”, in speranta unui loc de munca cat mai aproape de ideal?Relatia dintre intervievat si intervievator trebuie sa fie una bazata pe empatie si pe increderea ca fiecare este sincer si transparent.Eu vad aceasta relatie similara celeia dintre terapeut si client. Intervievatorul este aici terapeutul care isi incurajeaza intervievatii sa “isi spuna povestea”. De aici se impune nevoia de a dezvolta o relatie de incredere, intersubiectivitate prin intelegere reciproca. Terapeutul este invatat sa asculte, sa manifeste empatie si respect, sa solicite clarificari si sa-i confrunte cu idei, ganduri noi. Pentru a putea fi ajutat, clientul trebuie sa fie sincer, sa stie ce cauta si sa se lase ajutat.Interviul ar trebui sa fie vazut ca un proces bidirectional: nu lasati doar intervievatorul sa adreseze intrebari! Decideti asupra angajatorului, nu-l lasati doar pe el sa decida asupra dumneavoastra!
Mihaela Sandu
Consilier de relatii publice
<< Start < Prev 1 2 Next > End >>
|
