Prima pagina Lista cu job-uri disponibile Revista TOP-ASSISTANTS Portofoliu Contact
Primul meu job ca secretara

dv686054mic.jpg

Primul meu job ca secretara

Imi cautam de ceva timp un loc de munca. Cred ca trecuse deja o jumatate de an si avusesem numai ghinioane. Ba o fabrica de broderii unde aveau nevoie de o secretara, iar a doua zi munceam cot la cot cu femeile din sectie (a treia zi mi-am dat demisia), ba niste patroni turci care ar fi vrut sa semnez in numele firmei niste documente dubioase, in fine, ca sa-mi mentin optimismul, sa le spunem doar ghinioane.

Pana intr-o buna zi cand primesc un telefon de la o mare firma italiana care ma invita la un interviu. Domnisoara de la resurse umane – o draguta. Stiam engleza si italiana, veneam pe un salariu destul de mic, stateam relativ aproape, eram exact ceea ce cautau. Un scurt interviu cu patronul italian si iata-ma in prima mea zi de serviciu serios. 

Plec emotionata de acasa, cu gandul la colegii draguti si la propriul birou de la intrarea in firma. “ Oare o sa fac fata?” ma gandeam. Mintisem ca stiu sa folosesc aparatura de birou. In realitate nu lucrasem nicioadata cu faxul sau telefonul cu mai multe linii, dar la interviu nu mi s-a pus nici o intrebare detaliata legata de acest aspect. In prima mea dimineata deja ma panicasem: daca isi vor da seama ca am mintit? Daca va aparea o situatie urgenta in care faxul va juca un rol major iar eu nu voi stii sa-l folosesc? Tipa cea draguta de la resurse umane se va uita la mine dezaprobator, ceilalti colegi care nici nu ma cunosc deja isi vor face o impresie, directoarea si patronul imi vor comunica raspicat:”Esti concediata!”.
       
       
Din fericire lucrurile au decurs bine. O colega de la Vama mi-a aratat cum se foloseste faxul, telefonul, cum se face cafeaua si cum se va servi, dosarele, arhiva, birourile si toti colegii. Tot in prima zi am cunoscut-o si pe Directoarea Generala, o femeie trecuta de 40 de ani, dar care arata trecuta de 30 si care mi-a adresat cateva cuvinte pe care nu mi le mai amintesc exact, dar stiu ca mi-au mers fix la suflet si cred ca atunci s-a trezit in mine dorinta enorma de a da ce am mai bun pentru a ridica acest job la nivel de arta. 
 

Dupa primele zile deja stiam tot ce am de facut. Dupa primele doua saptamani directoarea incepuse sa-mi incredinteze traduceri tehnice, faceam selectia furnizorilor, discutam cu clientii in trei limbi straine (stiam si franceza, dar nu avusesem ocazia sa o folosesc), iar dupa prima luna tineam interviuri si faceam angajari de muncitori pentru fabrica.

Eram implicata in tot ceea ce se intampla in firma – ne extindeam – eu cautam spatii si furnizori, voiam sa inchiriem un depozit la Giurgiu – eu luam legatura cu autoritatile locale, ne-ar fi interesat niste fonduri europene – eu trebuia sa dau de persoanele potrivite prin ministere. Totul contra cronometru, totul in afara sarcinilor zilnice. Imi dezvoltasem reale abilitati de multitasking: vorbeam la telefon, cu o mana trimiteam un fax, cu alta verificam mailurile sau aranjam cafeaua directoarei si in timpul asta o ureche era ciulita catre biroul patronului Italian, just in case.

Acasa ajungeam doar pentru a dormi si nu o data mi s-a intamplat sa ies seara la un film si sa adorm in sala pe la jumatate.